stog [At: CUV. D. BĂTR. I, 207/19 / Pl: ~uri / E: vsl стогъ] 1 sn (Urmat de determinări care arată felul) Grămadă mare de fân, de paie, de snopi de cereale etc. clădită (ordonat), de obicei în formă cilindrică și terminată printr-un vârf conic Si: căpiță¹ (1), claie (1), (pop) plastă¹ (1), porcan (5), porcoi, (reg), boaghe² (1), capiște², cârstacă, clădiș (3), furcitură (1), măgar, ploscă², por², porcoiață, porculean, porculete, porculeț, porcuț, porșog, porșor (Vz porcușor, pup⁴, schirdă) Vz gereadă, șiră. 2 av În formă de stog (1). 3 sn (Trs; prc) Partea de jos, de la bază, a stogului (1) sau una din laturile șirei. 4 sn (Înv; spc; îs) ~ de măsură, (reg) ~ de falce, ~ de câmp Măsură pentru fân (sau pentru alte păioase) care a variat după epoci și mai ales, după regiuni. 5 sn (Înv; spc; îas) Volum de fân (sau de păioase) egal cu această măsură. 6 sn Dâmb (2). 7 sn (Pan) Turmă.