opțiuni
  • info

10 definiții pentru stihuitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STIHUITOR, stihuitori, s. m. (Rar) Versificator, poet. [Pr.: -hu-i-] – Stihui + suf. -tor.

stihuitor sm [At: NEGRIZZI, S. I, 484 / P: ~hu-i~ / Pl: ~i / E: stihui + -tor] (Mai ales irn sau dep) Poet.

STIHUITOR, stihuitori, s. m. Versificator, poet. [Pr.: -hu-i-] – Stihui + suf. -tor.

STIHUITOR, stihuitori, s. m. (Uneori cu sens depreciativ) Versificator, poet. Iată un om care vorbea limpede, făcîndu-l să priceapă ceea ce de mult îi zăcuse în suflet, iată un stihuitor care spunea totul cu rost. CĂLINESCU, I. C. 190. Strașnicii stihuitori, Literați ce pentr-o odă bagă muzele-n fiori. VLAHUȚĂ, P. 85.

STIHUITOR ~i m. 1) înv. Autor de stihuri; versificator. 2) peior. Poet lipsit de talent. /a stihui + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stihuitor (rar) (desp. -hu-i-) s. m., pl. stihuitori

stihuitor (rar) (-hu-i-) s. m., pl. stihuitori

stihuitor s. m. (sil. -hu-i-), pl. stihuitori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STIHUITOR s. v. poet, versificator.

stihuitor s. v. POET. VERSIFICATOR.

Intrare: stihuitor
  • silabație: sti-hu-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stihuitor
  • stihuitorul
  • stihuitoru‑
plural
  • stihuitori
  • stihuitorii
genitiv-dativ singular
  • stihuitor
  • stihuitorului
plural
  • stihuitori
  • stihuitorilor
vocativ singular
  • stihuitorule
plural
  • stihuitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stihuitor, stihuitorisubstantiv masculin

  • 1. rar Poet, versificator. DEX '09 DLRLC
    sinonime: poet versificator
    • format_quote Iată un om care vorbea limpede, făcîndu-l să priceapă ceea ce de mult îi zăcuse în suflet, iată un stihuitor care spunea totul cu rost. CĂLINESCU, I. C. 190. DLRLC
    • format_quote Strașnicii stihuitori, Literați ce pentr-o odă bagă muzele-n fiori. VLAHUȚĂ, P. 85. DLRLC
etimologie:
  • Stihui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.