stihiraric, stihirarice adj. n. (În sintagma) Tact stihiraric = mișcare (tact) în muzica bisericească psaltică, indicând o execuție a cântării ceva mai rară decât tactul papadic (corespunzând cu „andante” sau „larghetto” în muzica liniară) și în care se cântă stihirile, slavele și axioanele. – Cf. stihirŭ.