stériță f., pl. e (cp. cu pol. ster, cîrmă [adică „direcțiune”], ceh. stĭera, pînză de corabie, d. germ. steuer, cîrmă). Vest. În sterița vîntuluĭ, în direcțiunea vîntuluĭ, în partea spre care bate vîntu: încalecă și porni în cuĭbu loculuĭ, în sterița vîntuluĭ (CL. 1910, 317), o porneaŭ în sterița vînturilor (ib. 1912. 1201). V. aret și vĭeliște.