STÉREO subst., adj. invar. 1. Subst. Stereofonie. 2. Adj. invar. Referitor la stereofonie; cu proprietăți stereofonice. [Pr.: -re-o] – Din fr. stéréo.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
STÉREO adj. invar. Care ține de stereofonie; bazat pe stereofonie. Înregistrare ~. [Sil. -re-o-] /<fr. stéréo
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
STEREO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „solid”, „rigid”; „spațial”, „tridimensional”, „referitor la mai multe poziții în spațiu”. [Pron. -re-o-. / < fr. stéréo-, germ., it. stereo-, cf. gr. stereos – solid].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
STEREO1- elem. „solid”, „în relief, tridimensional”. (< fr. stéréo-, cf. gr. stereos)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
STEREO2 I. adj. inv. stereofonic. II. s. n. inv. (poligr.) stereotip (III). (< fr. stéréo)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
STÉREO adj. invar. v. stereofonic.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
stéreo adj. invar.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
stéreo adj.inv. Stereofonic ◊ „Ministerul Comerțului Interior ne informează că, începând din acest trimestru, magazinele de specialitate vor primi și vinde aparate radioreceptor «Bucur» stereo cu care se pot recepționa și emisiunile stereo de pe programul 3.” R.l. 5 V 77 p. 5; v. și autostop (din fr. stéréo; DMC 1950; L. Seche în SCL 2/76 p. 202; FC I 25; LTR; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink