opțiuni
  • info

9 definiții pentru stereofonic

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STEREOFONIC, -Ă, stereofonici, -ce, adj. Care aparține stereofoniei, privitor la stereofonie, bazat pe stereofonie. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréophonique.

STEREOFONIC, -Ă, stereofonici, -ce, adj. Care aparține stereofoniei, privitor la stereofonie, bazat pe stereofonie. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréophonique.

stereofonic, ~ă a [At: CONTEMP. 1965, nr. 967, 5/1 / P: ~re-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr stéréophonique] 1 Care aparține stereofoniei. 2 Privitor la stereofonie. 3 Obținut cu ajutorul stereofoniei.

STEREOFONIC, -Ă adj. Referitor la stereofonie; bazat pe stereofonie. [< fr. stéréophonique].

stereofonic, -ă adj. Care folosește două difuzoare distincte, pentru a crea impresia de reflief acustic ◊ „O bancă din S.U.A. a cumpărat de la o companie de radio 48 de ore de emisie, dar în acest timp nu s-a transmis nici un singur sunet. «Antiemisiunea» a fost precedată de următorul anunț: «Cele 48 de ore de liniște stereofonică destinată dv., care vor urma după acest anunț, au fost plătite de banca X».” Cont. 19 VII 68 p. 10; v. și bar-discotecă (din fr. stéreophonie; PR 1949; DEX, DN3)

STEREOFONIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de stereofonie; propriu stereofoniei. Emisiune ~că. /<fr. stéréophonique

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stereofonic (desp. -re-o-) adj. m., pl. stereofonici; f. stereofonică, pl. stereofonice; abr. stereo

stereofonic (-re-o-) adj. m., pl. stereofonici; f. stereofonică, pl. stereofonice

stereofonic adj. m. (sil. -re-o-) fonic

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STEREOFONIC adj. stereo. (Înregistrare ~.)

Intrare: stereofonic
stereofonic adjectiv
  • silabație: ste-re-o- info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stereofonic
  • stereofonicul
  • stereofonicu‑
  • stereofonică
  • stereofonica
plural
  • stereofonici
  • stereofonicii
  • stereofonice
  • stereofonicele
genitiv-dativ singular
  • stereofonic
  • stereofonicului
  • stereofonice
  • stereofonicei
plural
  • stereofonici
  • stereofonicilor
  • stereofonice
  • stereofonicelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stereofonic, stereofonicăadjectiv

  • 1. Care aparține stereofoniei, privitor la stereofonie, bazat pe stereofonie. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: stereo
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.