STĂROSTÍ, stărostesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A peți o fată în numele altcuiva. ♦ A rosti orațiile de nuntă; a conduce ceremonia nunții. – Din staroste.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Valery | Semnalează o greșeală | Permalink

A STĂROSTÍ ~ésc 1. tranz. (fete) A cere în căsătorie în calitate de staroste; a peți. 2. intranz. A fi staroste la nuntă; a conduce ceremonia unei nunți. /Din staroste
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STĂROSTÍ vb. v. cere, peți.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stărostí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stărostésc, imperf. sg. stărosteá; conj. prez. 3 sg. și pl. stărosteáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

STAROSTÉSC adj. v. ORT¹. (Înv. și pop.) Monedă de valoare mică, reprezentând a patra parte dintr-un leu vechi (sau dintr-un taler). ◊ Ortul starostesc (sau vătășesc) = taxă specială în Moldova (sau, respectiv, în Țara Românească) plătită unui staroste pentru vinul adus la vânzare în târguri. [DEX '98]
Sursa: Neoficial | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink