staniu sn [At: BARASCH, I. N. 51/22 / V: (înv) stan / E: lat stannum, stagnum, it stagno] Metal alb-argintiu, maleabil și ductil, care se obține din cositorit, prin reducerea cu cărbune și care se folosește în aliaje și la acoperirea altor metale pentru a le proteja împotriva coroziunii Si: cositor¹ (1), (reg) pleu.