STANDOALĂ, standoale, s. f. (Mold., Bucov.) Hambar în care se păstrează grînele. M-oi duce într-o noapte la Forăști, la standoale, unde țin ciocoii grîul, și dau foc. SADOVEANU, N. F. 50. În fundul livezii boierești, în partea standoalelor, era și bojdeuca mea. ȘEZ. I 147. – Variante: (Mold.) stadoală, stodolă (La TDRG, KOGĂLNICEANU, S. 191) s. f.