stagnare sf [At: (a. 1897) PLR I, 478 / Pl: ~nări / E: stagna] 1 Oprire a cursului unei ape Si: (înv) stagnație (1), (reg) băltăcire (3), bălteală, băltire¹. 2 Încetare a mișcării unei ape sau a unui lichid în direcția pantei (adunându-se pe un teren plan sau într-un loc mai coborât) Si: stagnație (2), (reg) băltăcire (1), bălteală, băltire¹. 3 Stare de inactivitate Si: lâncezeală, lâncezire, tânjire, trenare, (rar) tânjeală, (înv) stagnație (3). 4 Lipsă de progres Si: lâncezeală, lâncezire, tânjire, trenare, tânjeală, (înv) stagnație (4).