18 definiții pentru stagna, stagnare   conjugări / declinări

STAGNÁRE, stagnări, s. f. Faptul de a stagna, oprire, rămânere pe loc; fig. lipsă de activitate. — V. stagna.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

STAGNÁRE, stagnări, s. f. Faptul de a stagna; oprire, rămânere pe loc; fig. lipsă de activitate. – V. stagna.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

stagnáre s. f., g.-d. art. stagnắrii; pl. stagnắri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

STAGNÁRE s. 1. (înv.) stagnație. (~ apei de ploaie.) 2. lâncezeală, lâncezire, trenare, (înv.) stagnație. (~ a activității economice.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Stagnare ≠ progres
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STAGNÁRE s.f. Faptul de a stagna; oprire, rămânere pe loc; lipsă de activitate. [< stagna].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

stagnáre s. f., g.-d. art. stagnării; pl. stagnări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stagnare f. starea celor stagnante: stagnarea apelor, stagnarea afacerilor.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

STAGNÁ, pers. 3 stagnează, vb. I. Intranz. (Despre fluide) A sta pe loc, a nu curge. ♦ Fig. (Despre abstracte) A nu realiza niciun progres; a nu se dezvolta, a nu progresa. — Din fr. stagner, lat. stagnare.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

STAGNÁ, pers. 3 stagnează, vb. I. Intranz. (Despre fluide) A sta pe loc, a nu curge. ♦ Fig. (Despre abstracte) A nu realiza nici un progres; a nu se dezvolta, a nu progresa. – Din fr. stagner, lat. stagnare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

stagná (a ~) vb., ind. prez. 3 stagneáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

STAGNÁ vb. 1. (reg.) a băltăci, a (se) bălti. (Apa de ploaie ~ pe ogor.) 2. a lâncezi, a trena. (Afacerile ~.) 3. (fig.) a lâncezi, a vegeta, (rar fig.) a tânji. (Viața orașului ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A STAGNÁ pers. 3 ~eáză intranz. 1) A se afla în stare de inactivitate; a sta pe loc. 2) (despre ape) A fi în nemișcare. 3) fig. A se opri din dezvoltarea ascendentă; a nu progresa. /<fr. stagner, lat. stagnare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STAGNÁ vb. I. intr. 1. (Despre ape) A se opri, a sta, a nu curge. 2. (Despre abstracte) A sta pe loc, a se afla în inactivitate. [< fr. stagner, cf. lat. stagnare < stagnum – mlaștină].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STAGNÁ vb. intr. 1. (despre ape) a sta. 2. (despre abstracte) a sta pe loc, a nu se dezvolta. (< fr. stagner, lat. stagnare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

stagná vb., ind. prez. 1 sg. stagnéz, 3 sg. și pl. stagneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*stagnațiúne f. (lat. stagnátio, -ónis). Starea lucrurilor stagnante: stagnațiunea apelor, a lucrărilor. – Și -áție și -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*stagnéz v. intr. (lat. stagnare, d. stagnam, ĭaz, baltă). Staŭ nemișcat, nu curg: apa lacurilor stagnează, (fig.) negoțu stagnează.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink