opțiuni
  • info
3 intrări
25 de definiții

Explicative DEX

STĂROSTIT s. n. (Pop.) Faptul de a stărosti. – V. stărosti.

STĂROSTIT s. n. (Pop.) Faptul de a stărosti. – V. stărosti.

stărostit sn [At: DDRF / Pl: (nob) ~uri / E: stărosti] 1 (Reg) Pețit. 2 (În legătură cu verbele „a merge”, „a se duce” etc.; îlav) În ~ În pețit.

STĂROSTIT s. n. Faptul de a starosti.

STĂROSTI, stărostesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A peți o fată în numele altcuiva. ♦ A rosti orațiile de nuntă; a conduce ceremonia nunții. – Din staroste.

STĂROSTI, stărostesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A peți o fată în numele altcuiva. ♦ A rosti orațiile de nuntă; a conduce ceremonia nunții. – Din staroste.

stărăstoi, ~oaie smf vz stărosti

stărostesc, ~ească a [At: (a. 1756) N. A. BOGDAN, C. M. 60 / Pl: ~ești / E: staroste + -esc] 1 Care aparține starostelui (1). 2 Privitor la staroste (1). 3 De staroste (1). 4 (Îs) Vadră ~ească sau (rar) obicei ~ Impozit local, în natură sau în bani, pe care îl dădeau (starostelui (1)) posesorii de podgorii din regiunea cuprinsă între Milcov și Trotuș, la sfârșitul sec. al XVIII-lea și începutul sec. al XIX-lea.

stărosti [At: NEGRUZZI, S. I, 65 / Pzi: ~tesc / E: staroste] 1 vt(a) (Reg; c.i. persoane de sex feminin) A peți (prin intermediul starostelui (4)). 2 vt(a) (Reg; c.i. pretendentul la mâna cuiva sau mirele unei nunți populare). A fi staroste (4) pentru cineva. 3 vi A vorbi (în calitate de staroste (4)).

STĂROSTI, stărostesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A cere de la părinți mîna fetei în numele unui fecior; a peți; p. ext. a rosti orațiile la nuntă. Iar cînd alaiul s-a oprit Și Paltin-crai a stărostit, A prins să sune sunet viu De treasc și trîmbiți și de chiu. COȘBUC, P. I 56. ♦ Tranz. A servi cuiva drept staroste. Feciorul... se ține grapă de mine să-l stărostesc. La TDRG.

A STĂROSTI ~esc 1. tranz. (fete) A cere în căsătorie în calitate de staroste; a peți. 2. intranz. A fi staroste la nuntă; a conduce ceremonia unei nunți. /Din staroste

stărostì v. a mijloci o căsătorie: Paltin Craiu a stărostit COȘBUC.

2) stărostésc v. tr. Mold. Trans. Mijlocesc o căsătorie.

Ortografice DOOM

stărostit (pop.) s. n.

stărostit (pop.) s. n.

stărostit s. n.

stărosti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stărostesc, 3 stărostește, imperf. 1 stărosteam; conj. prez. 1 sg. să stărostesc, 3 să stărostească

stărosti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stărostesc, imperf. 3 sg. stărostea; conj. prez. 3 să stărostească

stărosti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stărostesc, imperf. sg. stărostea; conj. prez. 3 sg. și pl. stărostească

Sinonime

STĂROSTIT s. v. pețire, pețit.

stărostit s. v. PEȚIRE. PETIT.

STĂROSTI vb. v. cere, peți.

stărosti vb. v. CERE. PEȚI.

Arhaisme și regionalisme

stărostít, stărostituri, s.n. (reg.) Faptul de a conduce ceremonialul nunții. – Din stărosti.

stărostí, stărostesc, v.t. (reg.) A îndeplini îndatoririle unui staroste; a conduce ceremonia nunții. (Trans., Maram., Mold.). – Din staroste (DEX, MDA).

stărosti, stărostesc, vb. tranz. – (reg.) A îndeplini îndatoririle unui staroste; a conduce ceremonia nunții. (Trans., Maram., Mold.). – Din staroste (DEX, MDA).

stărosti, -esc, vb. tranz. – 1. A peți (prin staroste). 2. A fi staroste. – Din staroste.

Intrare: stărostit (part.)
stărostit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stărostit
  • stărostitul
  • stărostitu‑
  • stărostită
  • stărostita
plural
  • stărostiți
  • stărostiții
  • stărostite
  • stărostitele
genitiv-dativ singular
  • stărostit
  • stărostitului
  • stărostite
  • stărostitei
plural
  • stărostiți
  • stărostiților
  • stărostite
  • stărostitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: stărostit (s.n.)
stărostit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stărostit
  • stărostitul
  • stărostitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • stărostit
  • stărostitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: stărosti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stărosti
  • stărostire
  • stărostit
  • stărostitu‑
  • stărostind
  • stărostindu‑
 singular plural
  • stărostește
  • stărostiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stărostesc
 (să)
  • stărostesc
  • stărosteam
  • stărostii
  • stărostisem
a II-a (tu)
  • stărostești
 (să)
  • stărostești
  • stărosteai
  • stărostiși
  • stărostiseși
a III-a (el, ea)
  • stărostește
 (să)
  • stărostească
  • stărostea
  • stărosti
  • stărostise
plural I (noi)
  • stărostim
 (să)
  • stărostim
  • stărosteam
  • stărostirăm
  • stărostiserăm
  • stărostisem
a II-a (voi)
  • stărostiți
 (să)
  • stărostiți
  • stărosteați
  • stărostirăți
  • stărostiserăți
  • stărostiseți
a III-a (ei, ele)
  • stărostesc
 (să)
  • stărostească
  • stărosteau
  • stărostiră
  • stărostiseră
stărăstoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stărostitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi stărosti DEX '98 DEX '09

stărosti, stărostescverb

  • 1. popular A peți o fată în numele altcuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cere peți
    • 1.1. A rosti orațiile de nuntă; a conduce ceremonia nunții. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Iar cînd alaiul s-a oprit Și Paltin-crai a stărostit, A prins să sune sunet viu De treasc și trîmbiți și de chiu. COȘBUC, P. I 56. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A servi cuiva drept staroste. DLRLC
      • format_quote Feciorul... se ține grapă de mine să-l stărostesc. La TDRG. DLRLC
etimologie:
  • staroste DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.