STĂROSTÍT s. n. (Pop.) Faptul de a stărosti. – V. stărosti.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Valery | Semnalează o greșeală | Permalink

STĂROSTÍT s. v. pețire, pețit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stărostít s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STĂROSTÍ, stărostesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A peți o fată în numele altcuiva. ♦ A rosti orațiile de nuntă; a conduce ceremonia nunții. – Din staroste.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Valery | Semnalează o greșeală | Permalink

A STĂROSTÍ ~ésc 1. tranz. (fete) A cere în căsătorie în calitate de staroste; a peți. 2. intranz. A fi staroste la nuntă; a conduce ceremonia unei nunți. /Din staroste
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STĂROSTÍ vb. v. cere, peți.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stărostí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stărostésc, imperf. sg. stărosteá; conj. prez. 3 sg. și pl. stărosteáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink