SPĂLĂTURĂ, spălături, s. f. 1. Acțiunea de a spăla și rezultatul ei; spălare, spălat. Voi să însemnez rufele ce am dat la spălătură. BOLINTINEANU, O. 339. Spălătura cu leșie de ciucalăi; spălătură cu sopon prost; frecările cu spirt duc totdeauna rana la vindecare. ȘEZ. III 202. ♦ Apa în care s-a spălat cineva sau ceva; lături. Vas de ținut spălături și alte mîncări pentru porci. ȘEZ. III 89. 2. (Med.) Introducerea unui lichid într-o cavitate fiziologică sau patologică a organismului, pentru a o curăța sau a o dezinfecta. 3. Acțiune de eroziune a pămîntului cauzată de șuvoaie; loc unde se produce o astfel de eroziune. ♦ Pietriș adus de șuvoaie; loc acoperit cu acest pietriș. Cîte pericole înfrunt... pe «spălături». La TDRG.