spălătură sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: spăla + -(ă)tură] 1 Spălare (1). 2 (Rar; îe) A trage cuiva o ~ (zdravănă) A mustra tare pe cineva Si: (rar) a ocărî. 3 (Fam; lpl) Rufe spălate. 4 (Mpl) Apă murdară în care s-a spălat cineva sau ceva Si: lături, zoaie, (rar) scursori, (reg) hâlbe, spălăcitură (3). 5 (Pex) Mâncare rău gătită, cu aspect urât. 6 (Reg; șîs ~ de ploscă, ~ de butoi) Poșircă. 7 (Reg; lpl) Zeamă scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a fi amestecată Si: (reg) terci², cir (4). 8 (Îvp; dep) Persoană (mai ales femeie) lipsită de orice merit. 9 (Med; adesea urmat de determinări locale) Operație care constă în introducerea unui lichid într-o cavitate fiziologică sau patologică a organismului, pentru a o curăța sau a o dezinfecta Si: (înv) spălare (5) Vz clismă, clistir. 10 Spălare (7). 11 (Ccr) Loc unde se produce o spălătură (10). 12 (Ccr) Urmă lăsată de o spălătură (10). 13 Pietriș adus de ape. 14 Loc acoperit cu pietriș adus de ape. 15 (Reg; csnp) Fermecătură (1).