SPUMOS, -OASĂ, spumoși, -oase, adj. (Despre ape, valuri) Care face spume, plin de spumă, înspumat. Valurile loveau spumoase în maluri, aduceau crengi și rădăcini de sălcii. DUNĂREANU, CH. 187. Cu grozave furii asupra ta pornește Spumoasele lui valuri, bătrînul Ocean. ALEXANDRESCU, M. 90. ♦ (Despre vin) Care face spumă cînd este turnat în pahare (datorită incompletei fermentări sau unui procedeu special de fabricație). Bînd focul spumosului vin, Vorbeau de logodnă-nainte. COȘBUC, P. I 290. O bute împlută cu vin nou Ce fierbe, sfîrîiește, și dînd afară dopul, Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. ♦ Fig. Ca spuma, vaporos, diafan. Spre sud... cîțiva nori albi și spumoși se destrămau, închipuind imagini nelămurite pe crestele albastre și înalte din zare. BOGZA, C. O. 285. Gîtul zvelt ieșit din gulerul spumos de dantelă și capul cu liniile fragile. C. PETRESCU, R. DR. 74. ♦ Fig. (Despre felul de a vorbi, de a se exprima) Viu, colorat, plastic, scînteietor. Vervă spumoasă.