spumant, ~ă [At: ARGHEZI, T. C. 83 / Pl: ~nți, ~e / E: spumă + -ant cf it spumante] 1 a Care face spumă (1) Si: spumat (1), spumos (1). 2 a (D. vinuri) Care face spumă (1) când este deschisă sticla și se toarnă în pahar, datorită unor procedee de saturare cu bioxid de carbon Si: înspumat, spumos (4). 3 sm Substanță care, dizolvată într-un lichid, favorizează formarea spumelor (1) stabile Si: (rar) spumogen (3). 4 sm Soluție care conține un spumant (3).