SPUMÁNT, spumanți, s. m. (Adesea adjectival) Substanță care, dizolvată într-un lichid, formează în acesta o spumă stabilă. ♦ Soluție care conține o asemenea substanță. Spumant de baie. – Spumă + suf. -ant. Cf. it. spumante.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de nicksson | Semnalează o greșeală | Permalink

SPUMÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre substanțe) Care spumează; care face spumă. /spumă + suf. ~ant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPUMÁNT, -Ă adj., s.m. (Substanță, vin) care produce spumă, spumos. ♦ (Liv.) Șampanie. [< it. spumante].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPUMÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță, vin) care produce spumă. (< it. spumante)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

spumánt adj. m., s. m., pl. spumánți; f. sg. spumántă, pl. spumánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink