SPRÎNCENAT, -Ă, sprîncenați, -te, adj. 1. Cu sprîncene mari și dese. Fața negricioasă a flăcăiandrului, ochii lui negri, sprîncenați, subt fruntea rotundă, îl arătau dus pe gînduri. CAMIL PETRESCU, O. I 153. Era înaltă, palidă și cam trasă la față, sprîncenată, cu ochii căprii și plină de înțelepciune. VLAHUȚĂ, O. A. 111. Un băiet ochios, sprîncenat și frumușel, de nu se mai poate! CREANGĂ, P. 75. ◊ Expr. (Ironic) Călătorie sprîncenată = (arătînd lipsa de regret la plecarea cuiva) călătorie bună, mergi sănătos! Călătorie sprîncenată, zise boierul; de rămîneai, îmi erai ca un frate, iară de nu, îmi ești ca doi. CREANGĂ, P. 307. 2. Fig. Împodobit, decorat, garnisit. Case de o albeață strălucitoare... cu ferestrele înflorite cu chenare albastre, cu «ferestre sprîncenate» adică. SADOVEANU, O. VII 281.