SPRINTENI vb. (Mold., Ban.) A se grăbi, a se iuți. A: Lupul, după greimea ce avea, cu cît mai mult putu se sprintini și de năprasnă pre ... armăsar de nări apucă. CANTEMIR, IST. C: Sprinteneskumĕ. Allevior. Celer fio. AC, 371. Etimologie: sprinten + suf. -i. Cf. p ă z i (2), s t e j i.