SPRINTEN, -Ă, sprinteni, -e, adj. (Despre ființe; adesea adverbial) Care se mișcă repede și cu ușurință; vioi, iute; (despre mișcări, acțiuni ale ființelor) care arată vioiciune, iuțeală. ◊ Expr. Sprinten la minte = inteligent, deștept. ♦ Fig. (Rar; despre lucruri) Înalt, subțire, suplu, elegant. – Cf. sb. spretan.

sprinten, ~ă [At: CORESI, EV. 210 / V: (înv) ~tin / Pl: ~i, ~e / E: vsl *съпрѧтьнъ cf bg спретен] 1-2 a, av (D. ființe, pex, d. corpul sau părți ale corpului lor) (Care se mișcă) repede și cu ușurință Si: ager (1), agil (1), repede, vioi, (rar) veloce, (înv) pripelnic, (reg) schitaci¹, sculăreț, zburatic. 3-4 a, av (Pex) (Care se deplasează) în salturi Si: săltăreț, vioi, zglobiu, (rar) săltător. 5 a (D. mișcări, acțiuni etc.) Care se face cu repeziciune și ușurință Si: iute, vioi, zglobiu. 6 a (D. mișcări, acțiuni etc.) Care se caracterizează prin repeziciune și ușurință Si: iute, vioi, zglobiu. 7 a Care denotă repeziciune și ușurință Si: iute, vioi, zglobiu. 8 a (Fam; adesea cu schimbarea construcției; îe) A fi ~ la minte (sau a avea minte ~ă) A fi inteligent. 9-10 a, av (Rar; d. construcții) Înalt. 11-12 a, av (Rar; d. construcții) Suplu. 13 a (Rar; d. construcții) Elegant (3). 14 a, av (Rar; d. îmbrăcăminte) Subțire. 15 a (Înv; d. armate) Ușor înarmat. 16 a (Înv; d. armate) Pregătit pentru intervenții rapide. 17 smf Ostași înarmați cu arme ușoare, pregătiți pentru intervenții rapide.

SPRINTEN, -Ă, sprinteni, -e, adj. (Despre ființe; adesea adverbial) Care se mișcă repede și cu ușurință; vioi, iute; (despre mișcări, acțiuni ale ființelor) care arată vioiciune, iuțeală. ◊ Expr. Sprinten la minte = inteligent, deștept. ♦ Fig. (Rar; despre lucruri) Înalt, subțire, suplu, elegant. – Cf. scr. spretan.

SPRINTEN, -Ă, sprinteni, -e, adj. (Despre ființe) Care se mișcă cu ușurință; vioi, iute, agil. Și pe masa-mpărătească sare-un greier, crainic sprinten, Ridicat în două labe, s-a-nchinat bătînd din pinten. EMINESCU, O. I 87. Se pornea... să vîneze cu sprintena și tumultoasa lui haită de arcași. ODOBESCU, S. III 54. Albă ca o lăcrimioară, Dulce ca o primăvară, Era sprintenă, ușoară, Ca un pui de căprioară. ALECSANDRI,O. 101. ◊ (Uneori determinat prin «de picior») Cea de-a cincea [ciută]... mai sprintenă de picior, scăpă și fugi. ISPIRESCU, U. 37. ◊ (Despre obiecte văzute în mișcare) O barcă sprintenă ne duce prin mulțime de corăbii la vaporul francez. ALECSANDRI, O. P. 315. Sprintena săgeată, Cu care-ndemnai ostașii. CONACHI, P. 42. ◊ (Adverbial) Tot mai sprinten se-ngînă și se-ntrec melodiile, Tot mai larg peste țară înfloresc bucuriile. DEȘLIU, G. 45. În zorii reci și umezi, după ploaia nopții, pășea sprinten pe cărarea lunecoasă, cu pușca la spate. SADOVEANU, O. VIII 8. Zării în depărtare o femeie venind repede și sprinten, de-a lungul plaiului, spre noi. HOGAȘ, M. N. 211. ♦ (Determinat prin «la minte») Ager, deștept. Cel mai mic, care arăta să fie mult mai sprinten la minte... se amestecă de cîteva ori în vorbă. C. PETRESCU, Î. II 164. ♦ (Despre lucruri) Subțire, elegant, zvelt. Pe sub nalte coperișuri... Galerii cu mari lanterne și cu sprintene coloane Au comori de plante rare, ce la umbră înfloresc. ALECSANDRI, P. III 86. ♦ (Despre îmbrăcăminte, rar) Ușor, subțire. (Adverbial) Sosi la casa lui un străin mărunt la trup, cam sprinten îmbrăcat pentru un ger ce îngheța apa. GANE, N. II 4.

SPRINTEN ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial Care vădește ușurință în mișcare; vioi; iute; ager; agil. Pași ~i. ◊ ~ la minte isteț. 2) fig. (despre construcții) Care are forme elegante, ușoare. Colonadă ~ă. /<sl. suprentinu

sprinten a. care se mișcă ușor: ciute sprintene de munte EM. [Slav. *SŬPRẼTENŬ (cf. slovean SPRETEN, sprinten)].

sprínten, -ă adj. (vsl. *sŭprentĭnŭ, nsl. spreten, sîrb. spretan, sprinten). Care se mișcă (sare, fuge) ușor: căprioara e sprintenă, un poteraș sprinten. Vechĭ. Ușor armat: oaste sprintenă. – Dim. sprintenel, sprinteor și -teĭor.

sprintin, ~ă a, av vz sprinten

sprinten adj. m., pl. sprinteni; f. sprintenă, pl. sprintene

sprinten adj. m., pl. sprinteni; f. sprintenă, pl. sprintene

sprinten adj. m., pl. sprinteni; f. sg. sprintenă, pl. sprintene

sprinten.

SPRINTEN adj. 1. v. iute. 2. focos, iute, (pop.) ortoman. (Cal ~.) 3. ager, agil, isteț, iute, repede, vioi, (reg.) zburatic. (~ în mișcări.) 4. iute, vioi, (livr.) alert. (O mișcare ~.) 5. săltat, săltăreț, vioi, zglobiu, (rar) săltător. (Zborul ~ al rândunicii.)

SPRINTEN adj. v. ager, deștept, dibaci, inteligent, iscusit, isteț, îndemânatic, priceput, subțire, ușor.

sprinten adj. v. SUBȚIRE. UȘOR.

SPRINTEN adj. 1. iute, vioi, (rar) veloce, (înv.) pripelnic, (fig.) dezghețat. (Un om ~.) 2. focos, iute, (pop.) ortoman. (Cal ~.) 3. ager, agil, isteț, iute, repede, vioi, (reg.) zburatic. (~ în mișcări.) 4. iute, vioi, (livr.) alert. (O mișcare ~.) 5. săltat, săltăreț, vioi, zglobiu, (rar) săltător. (Zborul ~ al rîndunicii.)

Sprinten ≠ greoi, molatic

sprinten (-nă), adj. – 1. Agil, vioi, iute, rapid. – 2. Îmbrăcat lejer. – Var. înv. sprintin. Sl. *sŭprętinu (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 359; Tiktin; Conev 100), de la sŭprętati „a se strînge”, cf. slov. spreten „abil”, sb., cr. spretan „abil, iscusit”. – Der. sprinteni, vb. (a da agilitate; refl., Trans., a se lupta); sprintenior (var. sprinte(i)or), adj. (militar înarmat ușor); sprintenime, s. f. (trupă ușor înarmată); sprinteneală (var. sprintenie), s. f. (agilitate, ușurință).

SPRINTEN adj. 1. – b. (Cat; 16 B II 252) etc. 2. Sprintin 1489 (Div 110); Sprentin (17 B II 195); Sprentenești s. (16 B III 224). 3. Cu schimb de terminație: Sprinteș (16 B I 15).