3 intrări
16 definiții
din care- explicative (6)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPRIJINITOARE, sprijinitori, s. f. (Mai ales la pl.) Părțile laterale ale unui jeț sau ale unei strane, pe care se sprijină brațele; rezemătoare. Copila intră în strana ei și-și așeză coatele în sprijinitori. SADOVEANU, Z. C. 217.
SPRIJINITOR, -OARE, sprijinitori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. f. (Element de construcție) care servește să susțină, să proptească ceva. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care ajută, susține, ocrotește pe cineva sau își dă concursul la ceva. – Sprijini + suf. -tor.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de gall
- acțiuni
sprijinitor, ~oare [At: PSALT. HUR. 49r/18 / V: (înv) ~jen~, sprejen~, sprej~ / Pl: ~i, ~oare / E: sprijini + -tor] 1-2 a, sf (Rar) (Care constituie un) sprijin (1). 3 sf (Reg) Rezemătoare (5). 4 sf Rezemătoare (2). 5 sf Rezemătoare (3). 6-7 smf, a (Persoană) care sprijină pe cineva sau ceva Si: ajutor, apărător (2), ocrotitor, protector, reazem, sprijin (8), susținător, (rar) proteguitor, protejator, (înv) arca, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPRIJINITOR, -OARE, sprijinitori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. f. (Element de construcție) care servește să susțină, să proptească ceva. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care ajută, susține, ocrotește pe cineva sau își dă concursul la ceva. – Sprijini + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPRIJINITOR, -OARE, sprijinitori, -oare, adj. (Și substantivat) (Persoană) care sprijină, care ocrotește; ocrotitor, protector. Este o poemă în care Lenau se arată sprijinitorul înfocat al libertății de conștiință. IONESCU-RION, C. 79. Sprijinitorul pricinilor drepte. BĂLCESCU, O. II 25.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPRIJINITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival 1) (despre elemente de construcție) Care sprijină; susținător. 2) fig. (despre persoane) Care servește drept sprijin; susținător. / a sprijini + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sprijinitoare (obiect) s. f., g.-d. art. sprijinitorii; pl. sprijinitori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sprijinitoare (obiect) s. f., g.-d. art. sprijinitorii; pl. sprijinitori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sprijinitoare (obiect) s. f., g.-d. art. sprijinitorii; pl. sprijinitori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sprijinitor adj. m., s. m., pl. sprijinitori; adj. f., s. f. sg. și pl. sprijinitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sprijinitor adj. m., s. m., pl. sprijinitori; adj. f., s. f. sg. și pl. sprijinitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sprijinitor adj., (persoană) s. m., pl. sprijinitori; f. sg. și pl. sprijinitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPRIJINITOARE s. v. pop, proptea, reazem, sprijin, susținere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sprijinitoare s. v. POP. PROPTEA. REAZEM. SPRIJIN. SUSȚINERE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPRIJINITOR adj., s. 1. adj. v. susținător. 2. s. v. apărător. 3. s. v. ajutor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPRIJINITOR adj., s. 1. adj. susținător. (Stîlpi ~.) 2. s. apărător, ocrotitor, protector, sprijin, susținător, (rar) proteguitor, protejator, (înv.) arca, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor, (fig.) reazem. (El era ~ său în zile de restriște.) 3. s. ajutor, reazem, sprijin, (fig.) toiag. (El era ~ bătrînețelor lui.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F116) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
sprijinitoare, sprijinitorisubstantiv feminin
- 1. Element de construcție care servește să susțină, să proptească ceva. DEX '09 DEX '98
- 1.1. Părțile laterale ale unui jeț sau ale unei strane, pe care se sprijină brațele. DLRLCsinonime: rezemătoare
- Copila intră în strana ei și-și așeză coatele în sprijinitori. SADOVEANU, Z. C. 217. DLRLC
-
-
etimologie:
- Sprijini + sufix -tor. DEX '98 DEX '09
sprijinitor, sprijinitoareadjectiv
- 1. Care servește să susțină, să proptească ceva. DEX '09 DEX '98
- 2. Care ajută, susține, ocrotește pe cineva sau își dă concursul la ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ocrotitor protector susținător
etimologie:
- Sprijini + sufix -tor. DEX '98 DEX '09
sprijinitor, sprijinitorisubstantiv masculin sprijinitoare, sprijinitoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care ajută, susține, ocrotește pe cineva sau își dă concursul la ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ocrotitor protector susținător
- Este o poemă în care Lenau se arată sprijinitorul înfocat al libertății de conștiință. IONESCU-RION, C. 79. DLRLC
- Sprijinitorul pricinilor drepte. BĂLCESCU, O. II 25. DLRLC
-
etimologie:
- Sprijini + sufix -tor. DEX '98 DEX '09