opțiuni
  • info

9 definiții pentru sprijinitoare (obiect)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPRIJINITOARE, sprijinitori, s. f. (Mai ales la pl.) Părțile laterale ale unui jeț sau ale unei strane, pe care se sprijină brațele; rezemătoare. Copila intră în strana ei și-și așeză coatele în sprijinitori. SADOVEANU, Z. C. 217.

SPRIJINITOR, -OARE, sprijinitori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. f. (Element de construcție) care servește să susțină, să proptească ceva. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care ajută, susține, ocrotește pe cineva sau își dă concursul la ceva. – Sprijini + suf. -tor.

sprijinitor, ~oare [At: PSALT. HUR. 49r/18 / V: (înv) ~jen~, sprejen~, sprej~ / Pl: ~i, ~oare / E: sprijini + -tor] 1-2 a, sf (Rar) (Care constituie un) sprijin (1). 3 sf (Reg) Rezemătoare (5). 4 sf Rezemătoare (2). 5 sf Rezemătoare (3). 6-7 smf, a (Persoană) care sprijină pe cineva sau ceva Si: ajutor, apărător (2), ocrotitor, protector, reazem, sprijin (8), susținător, (rar) proteguitor, protejator, (înv) arca, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor.

SPRIJINITOR, -OARE, sprijinitori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. f. (Element de construcție) care servește să susțină, să proptească ceva. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care ajută, susține, ocrotește pe cineva sau își dă concursul la ceva. – Sprijini + suf. -tor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sprijinitoare (obiect) s. f., g.-d. art. sprijinitorii; pl. sprijinitori

sprijinitoare (obiect) s. f., g.-d. art. sprijinitorii; pl. sprijinitori

sprijinitoare (obiect) s. f., g.-d. art. sprijinitorii; pl. sprijinitori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPRIJINITOARE s. v. pop, proptea, reazem, sprijin, susținere.

sprijinitoare s. v. POP. PROPTEA. REAZEM. SPRIJIN. SUSȚINERE.

Intrare: sprijinitoare (obiect)
sprijinitoare1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sprijinitoare
  • sprijinitoarea
plural
  • sprijinitori
  • sprijinitorile
genitiv-dativ singular
  • sprijinitori
  • sprijinitorii
plural
  • sprijinitori
  • sprijinitorilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sprijinitoare, sprijinitorisubstantiv feminin

  • 1. Element de construcție care servește să susțină, să proptească ceva. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. Părțile laterale ale unui jeț sau ale unei strane, pe care se sprijină brațele. DLRLC
      sinonime: rezemătoare
      • format_quote Copila intră în strana ei și-și așeză coatele în sprijinitori. SADOVEANU, Z. C. 217. DLRLC
etimologie:
  • Sprijini + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.