11 definiții pentru «spontan»   declinări

SPONTÁN, -Ă, spontani, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se face sau se produce de la sine, fără vreo cauză exterioară aparentă; care se face de bunăvoie, fără a fi silit de nimeni; care apare brusc, pe neașteptate. ♦ Care acționează cu promptitudine. ♦ Care nu este conștient. [Var.: spontanéu, -ée adj.] — Din fr. spontané, lat. spontaneus.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SPONTÁN, -Ă, spontani, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se face sau se produce de la sine, fără vreo cauză exterioară aparentă; care se face de bunăvoie, fără a fi silit de nimeni; care apare brusc, pe neașteptate. ♦ Care acționează cu promptitudine. ♦ Care nu este conștient. [Var.: spontanéu, -ée adj.] – Din fr. spontané, lat. spontaneus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

spontán adj. m., pl. spontáni; f. spontánă, pl. spontáne
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SPONTÁN adj. 1. v. brusc. 2. v. natural.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Spontan ≠ treptat
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPONTÁN ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care se face sau se produce de la sine. Mișcare ~ă. 2) Care apare brusc, pe neașteptate. 3) rar (despre plante) Care crește de la sine; necultivat; sălbatic. /<fr. spontané, lat. spontaneus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPONTÁN, -Ă adj. Care acționează pe moment, cu promptitudine. ♦ (Fiziol.; despre mișcări) Care se execută de la sine, fără vreo cauză exterioară aparentă. ♦ (Despre plante) Care cresc liber în natură, în stare sălbatică. [Var. spontaneu, -ee adj. / cf. fr. spontané, lat. spontaneus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPONTÁN, -Ă I. adj. 1. care acționează pe moment, cu promptitudine. 2. (fiziol.; despre mișcări) care se execută de la sine, fără vreo cauză exterioară aparentă. 3. (despre plante) care crește liber în natură. II. s. n. (fil.) categorie a materialismului istoric care exprimă activitatea determinată direct de necesitatea istorică, obiectivă. (< fr. spontané, lat. spontaneus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

spontán adj. m., pl. spontáni; f. sg. spontánă, pl. spontáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

spontan a. 1. ce se face de bună voie: acțiune spontană; 2. care se execută dela sine și fără vr’o cauză exterioară aparentă: mișcările inimei sunt spontane.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*spontanéŭ, -ée adj., pl. eĭ, ee (fr. sponianée, d. lat. spontáneus). Făcut din îndemn propriŭ, nu silit: manifestațiune spontanee. Care se mișcă pin sine fără cauză aparentă: mișcările inimiĭ îs spontanee. Generațiune spontanee, animale saŭ plante care, după uniĭ naturaliștĭ, se produc fără sămînță anterioară. Adv. În mod spontaneu. – Maĭ rar și spontan.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink