O definiție pentru spontan (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPONTAN, -Ă I. adj. 1. care acționează pe moment, cu promptitudine. 2. (fiziol.; despre mișcări) care se execută de la sine, fără vreo cauză exterioară aparentă. 3. (despre plante) care crește liber în natură. II. s. n. (fil.) categorie a materialismului istoric care exprimă activitatea determinată direct de necesitatea istorică, obiectivă. (< fr. spontané, lat. spontaneus)
Intrare: spontan (s.n.)
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
spontansubstantiv neutru
- 1. Categorie a materialismului istoric care exprimă activitatea determinată direct de necesitatea istorică, obiectivă. MDN '00
etimologie:
- spontané MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.