SPOGREȘI vb. (Mold.) 1. A greși. Aruncară cu pustiirile să dea în cerb d-îmbe părți și spogreșiră de să loviră pre sine frate pre frate. DOSOFTEI, VS. ◊ Fig. Patimile trupului... multe ori să ascund si să spogreșesc. DOSOFTEI, VS. 2. A se dezbăra. De pohta no<a>stră cu direptul ne-am scăpat [marg.: spogreșit]. DOSOFTEI, VS. Etimologie: cf. sl. pogrĕšiti sę. Cf. s c ă p ă t a.