SPLINĂ (< ngr.) s. f. 1. Organ-glandă bogat vascularizat, situat în partea superioară stângă a cavității abdominale și alcătuit din pulpa roșie, formată din sânge și țesut reticular, și pulpa albă, formată din țesut limfatic. Culoarea estede obicei violacee, dar se modifică în funcție de diferite boli; la om cântărește c. 200 gr. dar poate crește sau diminua în diferite stări fiziologice sau patologice. Atât omul cât și animalele pot trăi fără s. și, în unele cazuri de splină bolnavă sau ruptură splenică, s. poate fi extirpată. S. reprezintă un organ hematopoetic și un rezervor de fier organic, pe care îl furnizează hematiilor sub formă de hemoglobină. Distruge hematiile uzate sau anormale și produice limfocite, anticorpi și fagocite. Are un rol important în apărarea organismului de infecții, intoxicații. 2. Mică plantă erbacee, perenă (5-20 cm) din familia saxifragacee, cu frunze orbicular-reniforme și cu flori fără petale, cu 4 sepale galben-verzui și bractei mari galbene, dispuse în cime terminale (Chrysosplenium alternifolium). Crește în regiunea montană în locuri umede.