spionaj sn [At: ROMÂNUL (1858), 111³/2 / P: spi-o~ / V: (înv) ~agiu, (reg) is~ / Pl: ~e / E: it spionaggio, fr espionnage] 1-2 Spionare (1-2). 3 (Jur; spc) Infracțiune săvârșită de către un cetățean străin, care constă în obținerea unor secrete de stat și transmiterea lor propriului sau altui stat, propriei sau altei organizații.