3 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

spica2 [At: COSTINESCU / Pzi: spic, ~chez / E: spic] (Îrg) 1 vt (C. i. spice) A spicui (1). 2 vi (D. graminee) A înspica.

spica3 vt [At: COȘBUC, AE. 181 / Pzi: ? / E: ns cf despica] (Nob) A despica (1).

spica1 sfa [At: LM / E: lat spica] Steaua ά din constelația Fecioarei Si: (înv) Spicul (28).

SPIC, spice, s. n. 1. Inflorescență caracteristică plantelor graminee, alcătuită din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axă centrală lungă. ◊ Expr. A da în spic sau a-i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate, a ajunge în faza de dezvoltare în care apare spicul (1); a înspica. 2. Stilizare decorativă în formă de spic (1), frecventă în arta populară pe cusături, țesături etc. 3. Vârful firelor de păr, mai lungi (și de altă culoare) din blana unor animale. 4. (În sintagma) Spic de zăpadă (sau, rar, de ploaie) = fulgi mari de zăpadă amestecați cu stropi de ploaie, care cad pe pământ. 5. (Pop.) Vârf de munte; pisc. ♦ Partea cea mai înaltă a acoperișului casei. [Pl. și: spicuri] – Lat. spicum.

SPIC, spice, s. n. 1. Inflorescență caracteristică plantelor graminee, alcătuită din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axă centrală lungă. ◊ Expr. A da în spic sau a-i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate, a ajunge în faza de dezvoltare în care apare spicul (1); a înspica. 2. Stilizare decorativă în formă de spic (1), frecventă în arta populară pe cusături, țesături etc. 3. Vârful firelor de păr, mai lungi (și de altă culoare) din blana unor animale. 4. (În sintagma) Spic de zăpadă (sau, rar, de ploaie) = fulgi mari de zăpadă amestecați cu stropi de ploaie, care cad pe pământ. 5. (Pop.) Vârf de munte; pisc. ♦ Partea cea mai înaltă a acoperișului casei. [Pl. și: spicuri] – Lat. spicum.

spic [At: CORESI, TETR. 24 / V: (reg) ~or, șp~, știc, știc, (îvr) sf / Pl: ~ice, (îrg) ~uri, ~ici sm / E: ml spicum] 1 sn Inflorescență specifică gramineelor, alcătuită dintr-un ax principal lung, pe care se află flori sesile sau scurt pedunculate, care produc boabe. 2 sn (Reg; d. graminee; șîf în ~uri; îla) În ~ Care are spic (1). 3 sn (Reg; pex; d. graminee; îal) Aflat în plină dezvoltare Si: înspicat. 4 sn (Reg; îal) Care are formă de spic (1). 5 sn (D. graminee; îlv) A da (în) ~, a face (ori a-i da, a-și da, a scoate, reg, a ieși, a slobozi, a țipa) ~(ul) A înspica. 6 a (Rar) De culoare galbenă, ca a spicului (1) de grâu copt. 7 snp (Reg) Gunoaie care cad la vânturarea grâului. 8 sn (Pan) Fascicul de raze. 9 sn Stilizare decorativă în formă de spic (1) frecventă în arta populară pe cusături, țesături etc. 10 sn (Pgn) Tip de inflorescență în care florile sunt dispuse de-a lungul unui ax mai mult sau mai puțin alungit. 11 sn (Bot; reg; îc) ~ul ierbii Brei (Mercurialis perennis). 12 sn (Bot; îc) ~ice-de-mături (Sorghum technicum). 13 sn (Bot; îc) ~ul-vieții Gladiolă (Gladiolus gandavensis). 14 sn (Bot; rar) Levănțică (Lavandula angustifolia). 15 sn (Mun; Trs; prc) Spiculeț (3). 16 sn (Pop; pan) Vârf de copac. 17 sn (Pop) Pisc2 (1). 18 sn (Pop) Culme la acoperișul casei. 19 sn (Rar) Vârf ascuțit la unele arme albe. 20 sn (Pop) Vârful de altă culoare al firelor de lână, de păr, de obicei mai lungi, din blana unor animale. 21 sn (D. firul de lână sau de păr din blana unor animale, sau, pex, d. blană; îla) Cu ~ Înspicat. 22 sn (Reg) Șfichi2. 23 sn (Reg; îs) ~ul nopții Miezul nopții. 24 sn (Pop; adesea determinat prin „de zăpadă”, „de ploaie”) Fulgi rari de zăpadă amestecați cu stropi rari de ploaie. 25 sn (Pop; pex) Lapoviță. 26 sn (Pop; pex) Început de ninsoare. 27 sn Asprime (a gerului, a vântului etc.). 28 sn (Ast; înv; art.) Spica1. 29 sn (Reg; îcs) De-a ~u De-a nasturii.

SPIC, spice, s. n. 1. Tip de inflorescență (caracteristică cerealelor) alcătuită din mai multe flori mici, cu peduncul scurt, dispuse pe o axă centrală. Părul ei bălai ca spicu-i. EFTIMIU, Î. 106. Părul rotunjit pe spate și galben ca spicul copt. DELAVRANCEA, O. II 65. Privirile de farmec bete Mi le-am întors cătră pămînt, Iar spicele jucau în vînt. COȘBUC, P. I 176. ◊ Expr. A (-i) da (unei semănături) spicul sau (despre semănături) a da în spic, a face spic = a ajunge în faza de dezvoltare în care apare spicul; a înspica. Grîul a dat în spic.A-nverzit, a crescut, i-a dat spicul ca vrabia și s-a ales cu trei chile la pogon. DELAVRANCEA, O. II 318. 2. Desen decorativ în formă de spic (1) (frecvent în arta populară pe cusături, țesături, încrestături în lemn, ouă încondeiate etc.). 3. Vîrful firelor de păr mai lungi (și de culoare mai deschisă) aflate în blana unor animale. Bine-ar fi s-o mai pîrlești [coada], Ca să-i faci mai negru spicul. CONTEMPORANUL, I 688. 4. (În expr.) Spic de zăpadă (mai rar de ploaie) = (cu sens colectiv) fulgi rari de zăpadă amestecați cu stropi de ploaie. Suna vîntul în păstăile celor doi salcîmi desfrunziți ai morii și stropea spic de zăpadă. SADOVEANU, M. C. 158. Vremea s-a zburlit pretimpuriu, cu spic de zăpadă în ploaie. C. PETRESCU, R. DR. 47. Fețișoara lui, Spuma laptelui... Neajunsă de soare, De fulg de ninsoare Și de spic de ploaie. TEODORESCU, P. P. 92. 5. Vîrf de munte, pisc. Să mă sui pe munți de piatră, Să-mi văz mamă, să-mi văz tată, Sus pe spicu de Carpați, Să mă uit la ai mei frați. POP. ♦ Partea cea mai înaltă a acoperișului casei. 6. Numele popular al unei stele foarte luminoase din constelația fecioarei. – Pl. și: spicuri (GALACTION, O. I 147).

SPIC ~ce n. 1) Inflorescență caracteristică gramineelor, alcătuită din mai multe flori mici dispuse pe o axă centrală. * A da în ~ a începe să formeze spicul, să se apropie de maturizare. ~ de zăpadă fulg de zăpadă rătăcit printre picăturile de ploaie. 2) Vârf al firelor de păr mai lungi din blana unor animale (având și o culoare mai deschisă sau mai închisă decât a blănii). 3) Partea cea mai înaltă a unui deal, a unui munte sau a unui acoperiș. /<lat. spicum

spic n. capătul superior al paiului grânelor ce conține grăunțe: orzul a dat spic; ca spicul grâului, bălan: mustăcioara lui spicul grâului POP. [Lat. SPICUM].

spic n., pl. e (lat. spicum și spica, spic; it. spiga [spigo nume de plantă], pv. espic, espiga, fr. épi, sp. pg. espiga). Vîrfu paiuluĭ saŭ cotoruluĭ care conține grăuntele la graminee (la popușoĭ numaĭ florile): grîu a dat spic, spicu greu se apleacă. Ca spicu grîuluĭ, bălan.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPIC s. v. creastă, creștet, culme, pisc, vârf.

spic s. v. CREASTĂ. CREȘTET. CULME. PISC. VÎRF.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

spic (-ce), s. n.1. Inflorescență a plantelor graminee. – 2. Vîrf, pisc, parte înaltă. – Mr. schic, megl. spic. Lat. spῑcum (Pușcariu 1617; REW 8148), cf. it. spigo, prov. espic, fr. épi, sp. espiga.Der. spicui, vb. (a face spice; a aduna spice; a extrage, a culege); spicuitor, s. m. (persoană care spicuiește); înspica, vb. refl. (a da în spic; a crește plantele; a-i da mustața; a i se face părul măciucă).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

spica1, spic și spichez, vb. I (înv. și reg.) 1. a spicui, a culege spice. 2. (despre graminee) a înspica.

spica2, vb. I (reg.) a despica.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SPICA, cea mai strălucitoare stea din constelația Fecioara, de mărimea 1.0, situată la c. 220 ani-lumină de Soare.

Lavandula angustifolia Mill. (syn. L. spica L.; L. vera DC.; L. officinalis Chaix). Specie care înflorește vara. Flori mici, albastre-violete, pîsloase, cu bractee ovate, dispuse în spic lung. Tulpini foarte ramificate de la bază, cu frunze întregi, liniare, cu marginea rulată, gri-pîsloase. Semiarbust pînă la 65 cm înălțime, cu ramuri ramificate.

Lavandula latifolia (L.) Vill. (syn. L. spica L.). Specie care înflorește vara. Fiori (caliciul cenușiu-albastru) albastre-violete, pîsloase, în spice. Frunze lat-lanceolate, 6 cm lungime și cca 1 cm lățime.

Intrare: spica
spica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Spica
Spica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: spic
spic1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spic
  • spicul
  • spicu‑
plural
  • spice
  • spicele
genitiv-dativ singular
  • spic
  • spicului
plural
  • spice
  • spicelor
vocativ singular
plural
spic2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spic
  • spicul
  • spicu‑
plural
  • spicuri
  • spicurile
genitiv-dativ singular
  • spic
  • spicului
plural
  • spicuri
  • spicurilor
vocativ singular
plural
spicor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
spică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spic, spicesubstantiv neutru

  • 1. Inflorescență caracteristică plantelor graminee, alcătuită din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axă centrală lungă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: spiculeț
    • format_quote Părul ei bălai ca spicu-i. EFTIMIU, Î. 106. DLRLC
    • format_quote Părul rotunjit pe spate și galben ca spicul copt. DELAVRANCEA, O. II 65. DLRLC
    • format_quote Privirile de farmec bete Mi le-am întors cătră pămînt, Iar spicele jucau în vînt. COȘBUC, P. I 176. DLRLC
    • chat_bubble A da în spic sau a-i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate, a ajunge în faza de dezvoltare în care apare spicul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: înspica
      • format_quote Grâul a dat în spic. DLRLC
      • format_quote A-nverzit, a crescut, i-a dat spicul ca vrabia și s-a ales cu trei chile la pogon. DELAVRANCEA, O. II 318. DLRLC
  • 2. Stilizare decorativă în formă de spic, frecventă în arta populară pe cusături, țesături etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. Vârful firelor de păr, mai lungi (și de altă culoare) din blana unor animale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bine-ar fi s-o mai pîrlești [coada], Ca să-i faci mai negru spicul. CONTEMPORANUL, I 688. DLRLC
  • 4. popular Vârf de munte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să mă sui pe munți de piatră, Să-mi văz mamă, să-mi văz tată, Sus pe spicu de Carpați, Să mă uit la ai mei frați. POP. DLRLC
    • 4.1. Partea cea mai înaltă a acoperișului casei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 5. Numele popular al unei stele foarte luminoase din constelația fecioarei. DLRLC
  • chat_bubble (în) sintagmă Spic de zăpadă (sau, rar, de ploaie) = fulgi mari de zăpadă amestecați cu stropi de ploaie, care cad pe pământ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Suna vîntul în păstăile celor doi salcîmi desfrunziți ai morii și stropea spic de zăpadă. SADOVEANU, M. C. 158. DLRLC
    • format_quote Vremea s-a zburlit pretimpuriu, cu spic de zăpadă în ploaie. C. PETRESCU, R. DR. 47. DLRLC
    • format_quote Fețișoara lui, Spuma laptelui... Neajunsă de soare, De fulg de ninsoare Și de spic de ploaie. TEODORESCU, P. P. 92. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.