spica¹ sfa [At: LM / E: lat spica] Steaua ά din constelația Fecioarei Si: (înv) Spicul (28).

spica³ vt [At: COȘBUC, AE. 181 / Pzi: ? / E: ns cf despica] (Nob) A despica (1).

spica² [At: COSTINESCU / Pzi: spic, ~chez / E: spic] (Îrg) 1 vt (C. i. spice) A spicui (1). 2 vi (D. graminee) A înspica.

spica¹, spic și spichez, vb. I (înv. și reg.) 1. a spicui, a culege spice. 2. (despre graminee) a înspica.

spica², vb. I (reg.) a despica.

Lavandula angustifolia Mill. (syn. L. spica L.; L. vera DC.; L. officinalis Chaix). Specie care înflorește vara. Flori mici, albastre-violete, pîsloase, cu bractee ovate, dispuse în spic lung. Tulpini foarte ramificate de la bază, cu frunze întregi, liniare, cu marginea rulată, gri-pîsloase. Semiarbust pînă la 65 cm înălțime, cu ramuri ramificate.

Lavandula latifolia (L.) Vill. (syn. L. spica L.). Specie care înflorește vara. Fiori (caliciul cenușiu-albastru) albastre-violete, pîsloase, în spice. Frunze lat-lanceolate, 6 cm lungime și cca 1 cm lățime.