spențer sn [At: GOLESCU, Î. 75 / V: ~țăr, (reg) ~ă sf, spenț (Pl: ~țuri), ~țăl (Pl: ~țăle), ~el, ~țur (Pl și: ~țure), ~ntir, sprentur, sprenț (Pl: sprențe), sprențur (Pl: spențure), schentă sf, schenț sf, șchență sf, șpențăr, șpențel, șp~, șpențluri snp / S și: ~ncer / Pl: ~e, (îvr) ~i / E: ger Spenzer] (Îrg) 1 Veston. 2 (Spc) Veston scurt, până la talie, la anumite uniforme. 3 Haină țărănească bărbătească din blană, din stofă etc., cu sau fără mâneci, de obicei scurtă până la brâu și croită pe talie Vz mânecar.