SPÉNȚER, spențere, s. n. (Înv. și reg.) 1. Haină scurtă (ca o vestă). 2. Surtuc fără pulpane, purtat de unii țărani. – Din germ. Spenzer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SPÉNȚER ~e n. înv. Haină scurtă, uneori fără mâneci, purtată, mai ales, de bărbați. /<germ. Spenzer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

spénțer (-re), s. n. – Redingotă, levită. – Var. sp(r)enț(ăl), șpențal, spențăr, sp(r)ențur. Germ. Spenzer (Tiktin; Byck-Graur 28). Uz popular, afară de Munt.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

spénțer s. n., pl. spénțere
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink