speleotemă s. f. (geol.) Concrețiune specifică peșterilor, formată prin precipitare fizico-chimică ◊ „În «Sala roșie» din Peștera Muierii există o serie de speleoteme curioase, de mare varietate coloristică, care distonează cu formațiunile concreționare caracteristice peșterii [...]” R.l. 27 I 75 p. 5 (din engl. speleotheme)