SPARCETĂ, sparcete, s. f. Plantă erbacee leguminoasă cu frunze imparipenate, cu flori roșii-trandafirii și cu fructul în formă de păstaie, cultivată ca plantă de nutreț (Onobrychis viciaefolia). [Var.: sparchétă s. f.] – După fr. esparcette.

sparcetă sf [At: BRANDZA, FL. 100 / V: (reg) ~che~, ~rse~, ~rțet sm, ~rțe~, ~rze~, pa~, (îvr) esparse~ / Pl: ~te / E: fr esparcette cf ger Esparsette] 1 (Șîc ~ comună) Plantă erbacee din familia leguminoaselor cu tulpina ascendentă, simplă sau ramificată, cu flori roșii sau roz dispuse în ciorchini la baza frunzelor, cu fructul în formă de păstaie care se cultivă ca plantă furajeră Si: (reg) bortocină, trifoi, iarbă-săracă (Onobrychis viciaefolia). 2 (Șîc ~ de munte) Mică plantă păroasă, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori mari de culoare roșie sau violetă (Onobrychis transilvanica).

SPARCETĂ, sparcete, s. f. Plantă erbacee leguminoasă cu frunze imparipenate, cu flori roșii-trandafirii și cu fructul în formă de păstaie, cultivată ca plantă de nutreț (Onobrychis viciaefolia). [Var.: sparchetă s. f.] – După fr. esparcette.

SPARCETĂ, sparcete, s. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori roșii-trandafirii, cu fructele păstăi care închid o singură sămînță; este cultivată ca plantă de nutreț (Onobrychis sativa). – Variantă: sparchetă s. f.

SPARCETĂ s.f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze imparipenate, cu flori roșii-trandafirii și cu fructele păstăi, cultivată ca nutreț. [Var. sparchetă s.f. / după fr. esparcette].

SPARCETĂ s. f. plantă perenă din familia leguminoaselor, cu frunze imparipenate, cu flori roșii-trandafirii și fructele păstăi. (după fr. esparcette)

SPARCETĂ ~e f. Plantă erbacee furajeră, cu frunze compuse din mai multe perechi de fiole alungite și cu flori roșii-trandafirii. /<fr. esparcette

sparcetă f. gen de graminee adesea cultivate ca plantă de nutreț (Onobrychis = fr. esparcette].

*sparcétă f., pl. e (fr. esparcette, pv. esparceto; rut. sparcéta și -séta). O plantă leguminoasă papilionacee care crește pin pășunĭ, livezĭ și locurĭ petroase și care se și cultivă p. nutrețu excelent pe care-l constitue (onóbrychis sativa). – Pop. capu cocoșuluĭ.

sparchetă sf vz sparcetă

sparsetă sf vz sparcetă

sparțet sm vz sparcetă

sparțetă sf vz sparcetă

sparzetă sf vz sparcetă

SPARCHETĂ s.f. v. sparcetă.

sparcetă s. f., g.-d. art. sparcetei; pl. sparcete

sparcetă s. f., g.-d. art. sparcetei; pl. sparcete

sparcetă s. f., pl. sparcete

SPARCETĂ s. (BOT.; Onobrychis viciaefolia) (reg.) trifoi, iarbă-săracă.

SPARCETĂ s. (BOT.; Onobrychis viciaefolia) (reg.) trifoi, iarbă-săracă.

SPARCETĂ (după fr. esparcette) s. f. Plantă furajeră perenă, din familia leguminoaselor, cu lăstari erecți, înalți de 40-100 cm, cu frunze imparipenat-compuse și cu flori roșietice grupate în racem dens (Onobrychis viciifolia), fructul este o păstaie în formă de semicerc comprimat. Are un conținut bogat în proteine și vitamine. Este specie meliferă.