SPADĂ, spade, s. f. 1. Armă formată dintr-o lamă dreaptă cu care se poate împunge și tăia. V. sabie. Erai și tu haiduc, moșnege, Cînd domni vicleni jurau pe spadă Să sfarme sfînta noastră lege. GOGA, P. 17. Ștefan spada și-o ridică Și pornește-n sîrg spre văi. COȘBUC, P. II 113. Să-mi vezi fagul încărcat, Încărcat și zorzonat, Cu pistoale ghintuite Și cu spade ascuțite. TEODORESCU, P. P. 508. ◊ Fig. (Simbolizînd forța, puterea, stăpînirea) Rămîneți în umbră sfîntă, Basarabi și voi Mușatini, Descălecători de țară, dătători de legi și datini, Ce cu plugul și cu spada ați întins moșia voastră. EMINESCU, O. I 149. Este piemontez, supus prin urmare al spadei Italiei. KOGĂLNICEANU, S. A. 95. 2. Compus: pește-cu-spadă v. pește. – Pl. și: spăzi (COȘBUC, P. II 181), spede (TOPÎRCEANU, P. 55).