SOVIET, soviete, s. n. (În fosta URSS) Organ al puterii de stat centrale și locale format din deputați aleși de cetățeni. [Pr.: -vi-et] – Din rus. sovet.

soviet sn [At: (a.1827) CAT. MAN. 218 / P: ~vi-et / V: (înv) ~vet / Pl: ~e / E: rs совет] 1 (Înv) Înaltă instanță judecătorească din unele provincii ale vechii Rusii. 2 Organizație politică de masă a proletariatului din Rusia apărută în perioada revoluțiilor din 1905-1907. 3 Organ al puterii de stat centrale și locale din fosta Uniune Sovietică, format din deputați aleși. 4 (Îs) ~ul Suprem Organ suprem unicameral al puterii de stat al fostei Uniuni Sovietice sau al republicilor unionale sau autonome din Uniunea Sovietică. 5 (Pgn; nob) Comitet (1).

SOVIET, soviete, s. n. (În fosta U.R.S.S.) Organ al puterii de stat centrale și locale format din deputați aleși de cetățeni. [Pr.: -vi-et] – Din rus. sovet.

SOVIET, soviete, s. n. 1. (În U.R.S.S.) Organ al puterii de stat centrale și locale, format din deputați aleși de cetățeni. Sovietele – baza politică a democrației socialiste din U.R.S.S. – constituie cele mai largi și mai democratice organizații de masă ale celor ce muncesc. Ele unesc și atrag în munca de conducere a treburilor obștești milioane de oameni. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2592. ◊ Sovietul Suprem al U.R.S.S. = organ suprem al puterii (format din două Camere). Sovietul Uniunii = Cameră a Sovietului Suprem, compusă din deputați aleși de către toți cetățenii, proporțional cu numărul locuitorilor din întreaga țară. Sovietul naționalităților = Cameră a Sovietului Suprem, compusă din deputați reprezentînd republicile unionale, republicile autonome și districtele naționale din U.R.S.S. Scopul creării Sovietului naționalităților constă în aceea că fiecare naționalitate, oricît de mică ar fi, să poată avea reprezentanții săi în organul suprem al puterii. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 107, 3/6. 2. (La pl., rar) Numire dată Uniunii Sovietice. Lupta Sovietelor pentru pace.

SOVIET s.n. (În fosta U.R.S.S.) Organ al puterii de stat centrale și locale, format din deputați aleși de cetățeni. [Pron. -vi-et. / < rus. soviet].

SOVIET s. n. (în fosta URSS) 1. consiliu de muncitori sau de militari în timpul revoluțiilor ruse din 1905 și 1917. 2. organ al puterii de stat centrale și locale, din deputați aleși de cetățeni. (< rus. soviet)

SOVIET ~e n. Organ al puterii de stat centrale și locale din Uniunea Sovietică. /<rus. sovet

soviet n. consiliul delegaților muncitorilor și soldaților ruși, care s’a constituit la Petrograd în timpul ultimei revoluții rusești (1917).

*soviét n, pl. urĭ și e (rus. sovĭetŭ. V. sfat). Consiliŭ de lucrătorĭ saŭ de subalternĭ care vor să conducă o țară, o instituțiune, o fabrică ș. a. după modelu bolșevicilor.

sovet sn vz soviet

soviet (desp. -vi-et) s. n., pl. soviete

soviet (-vi-et) s. n., pl. soviete

soviet s. n. (sil. -vi-et), pl. soviete

Sovietul Naționalităților

Sovietul Suprem al U.R.S.S.

SOVIET, -Ă (< rus.) s. n. (La pl.) Organe ale puterii centrale și locale ]n U.R.S.S., formate din deputați aleși. Primele s. au apărut în Rusia în timpul Revoluției din 1905. După Revoluția din 1917 au stat la baza noului stat. După disoluția U.R.S.S., B. Ielțin a folosit forța pentru a dizolva ultimele s. (oct. 1993). S. suprem = organ suprem al puterii de stat (unicameral) în fostele republici unionale și autonome din U.R.S.S.