sositor, ~oare [At: (a.1694), FN, 38 / Pl: ~i, ~oare / E: sosi + -tor] (Pop) 1-6 smf, a (Ființă) care sosește (1-3) undeva. 7-8 sm, a (Șîs bob ~) (Bob) care cade stingher în partea dreaptă a ciurului la ghicitul cu bobi și despre care se crede că prevestește sosirea unui oaspete. 9 sm (Pex) Oaspete care sosește undeva pe neașteptate.