SOSITÓR, -OÁRE, sositori, -oare, adj. (Rar) Care sosește, care vine, ajunge undeva. ◊ Bob sositor = bob (folosit în ghicitul cu bobii) care cade stingher în partea dreaptă a ciurului și care este socotit că prevestește sosirea cuiva; p. ext. musafir care sosește pe neașteptate. – Sosi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

sositór adj. m., pl. sositóri; f. sg. și pl. sositoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink