SOSIRE, sosiri, s. f. Faptul de a sosi; venire, ajungere. Înainte de sosirea trenului, Ilenuța Precup a ieșit din gară împreună cu Mihail Peclu. C. PETRESCU, A. 430. Puțin după sosirea mea în Iași, am fost admis în audiență la Mihai-vodă Sturza, prezentat de secretarul său, maiorul Kogălniceanu. GHICA, S. A. 100. Îndată ce vestea sosirii lui s-a împrăștiat, toți tovarășii... au alergat să-l vadă. NEGRUZZI, S. I 84. ◊ Fig. Dar pe tine, an tînăr, te văz cu mulțumire! Pe line te dorește tot neamul omenesc! Și eu sînt mică parte din trista omenire, Și eu a ta sosire cu lumea o slăvesc! ALEXANDRESCU, M. 4.