sortiment Primul dicționar care înregistrează acest cuvînt este DLRLC, dar a fost consemnat în 1939 de acad. Iorgu Iordan în BPh., VI, p. 24. De mai înainte exista însă asortiment, pe care s-a putut grefa folosirea lui sortiment. Acesta este definit ca „ansamblu de mărfuri care fac parte din același sort” și a fost explicat de acad. Iorgu Iordan prin germ. Sortiment cu referire și la fr. assortiment, it. (as)sortimento. Aș avea de făcut o singură rezervă: sensul cuvîntului german (dnpă Fremdwöterbuch) este „mărfuri aranjate după sorturi”; „colecție de eșantioane”; „librărie”, deci destul de diferit de cel românesc. Cuvîntul apare și în rusește, unde e explicat prin fr. assortiment. Mi se pare clar că rus. copmuмeнm vine din germană, (unde dealtfel există și Assortiment). Dacă în românește n-am avea atestarea din 1939, n-aș avea nici o îndoială ca la noi sortiment a venit din rusă, dar așa nu pot spune decît că a fost consolidat prin influența rusă. În orice caz, în română s-a întâlnit cu sort, care de asemenea nu figurează în dicționarele anterioare lui DLRLC, dar este sigur anterior celui de-al doilea război mondial și poate chiar e din secolul trecut. Nici acesta nu pare să vină din franțuzește, cum spune DLRM, ci din rusește (ER, p. 44), și e foarte probabil că vorbitorii consideră pe sortiment ca un derivat de la sort.