SOPRÁN, -Ă, soprani, -e, subst. 1. S. n. Cea mai înaltă dintre cele cinci categorii ale vocii omenești (de femeie sau de copil). 2. S. m. și f. Femeie sau copil cu voce de sopran (1); p. ext. instrument de suflat cu sunet asemănător vocii de sopran. [Var.: sopráno s. n.] – Din fr., it. soprano.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SOPRÁN ~e n. 1) Voce de femeie sau de copil cu cel mai înalt registru. 2) Instrument muzical cu registrul corespunzător acestei voci. [Sil. so-pran] /<it., fr. soprano
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SOPRÁN, -Ă s.n. Vocea cea mai înaltă dintre cele cinci categorii de voci omenești, care se întâlnește la femei și la băieții mici. // s.m. și f. Cântăreț sau cântăreață care are o astfel de voce; (p. ext.) instrument de suflat care corespunde acestei voci. [Var. soprano s.n. / < fr., it. soprano].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SOPRÁN, -Ă I. s. n. cea mai înaltă dintre cele cinci categorii de voci omenești (la femei și la copii). II. s. m. f. cântăreț, cântăreață cu vocea în registrul cel mai acut; (p. ext.; s. n.) instrument muzical de suflat, al cărui registru corespunde acestei voci. (< fr., it. soprano)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

soprán¹ (saxofon ~) (so-pran) adj. invar.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

soprán² (cântăreț) (so-pran) s.m., pl. sopráni
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

soprán³ (voce) (so-pran) s.n.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

soprán (persoană) s. m. (sil. -pran), pl. sopráni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

soprán (voce) s. n. (sil. -pran)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

sopran(ă) (› it. sopra), vocea care cântă deasupra celorlalte voci, după cum o indică termenul italian, fiind cea mai acută: 1. Voce (1) feminină, cu ambitus (1) între do₁ și do₃ (unele voci pot ajunge până la fa₃, fa diez₃ și chiar până la la₃). Această voce se clasifică după diferențe ale timbrului* și posibilitățile tehnice vocale individuale în: s. dramatică (spinto), s. lirică și s. de coloratură (există și categorii intermediare ca s. lirico-dramatică sau s. lirică și de coloratură). 2. Voce de copil, cu diapazonul (4) între do₁ și sol₂. 3. Voce (2) întâia într-o structură armonic-polif. (în partida* de cor sau instr.) care s-a „suprapus” vocii inițial superioare, cea de alto*. În muzica veche, notarea vocii de s. se făcea în cheia* do pe linia întâi a portativului*, care se numea și cheie de s. 4. Instr. muzical al cărui ambitus corespunde vocii de s. (1) (ex. fl. drept*-s.ș sax s.) Notația prescurtată a termenului, în partituri, se face prin majuscula S.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

violă sopran v. viole (1).
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink