SONDA, sondez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta cu ajutorul unei sonde straturile unui teren, adîncimea sau fundul unei ape, starea dintr-un cîmp electric sau magnetic etc.; a explora. ◊ Fig. Amintirea îi sondează sufletul ca o navă, care caută loc să arunce ancora. CAMIL PETRESCU, T. II 156. ◊ Expr. A sonda terenul v. teren. ♦ (Med.) A cerceta sau a evacua o cavitate a organismului cu ajutorul unei sonde. 2. Fig. A cerceta, a iscodi, a ispiti gîndurile sau intențiile cuiva. Pentru orice eventualitate, mai sondă vreo două bănci unde avea prieteni. REBREANU, R. I 259. Negri nu vrea să primească; zice că vrea mai întîi să sondeze intențiile lui Grigoriță Ghica. GHICA, A. 340.