SONÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Peior.) (Om) trăsnit, țicnit; prost. [< it. sonato].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SONÁT, -Ă adj., s. m. f. (fam.) (om) trăsnit, zăpăcit. (< it. sonato)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SONÁT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SONÁ, sonéz, vb. I. Refl. (Fam.; despre oameni) A-și pierde judecata, a se țicni. – După fr. sonné.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SONA- v. son-.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SONÁ vb. refl. (fam.; despre oameni) a-și pierde judecata, a se țicni. (după fr. soné)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SONÁ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

soná vb., ind. prez. 1 sg. sonéz, 3 sg. și pl. soneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

sonát, -ă adj. (lb. vorbită) Zăpăcit, trăsnit ◊ „Fata asta este cam sonată.” (din it. sonato; cf. fr. sonné; Th. Hristea în R.lit. 25 X 79 p. 8; DN3)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

sonat, -ă, sonați, -te s. m., s. f., adj. nebun, smintit
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

sona, sonez v. r. a înnebuni
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink