3 intrări
14 definiții
din care- explicative (7)
- morfologice (1)
- relaționale (3)
- enciclopedice (1)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sonat, ~ă smf, a [At: DN2 / Pl: ~ați, ~e / E: it sonato] (Fam; prt) 1-2 (Om) nebun.
SONAT, -Ă adj., s.m. și f. (Peior.) (Om) trăsnit, țicnit; prost. [< it. sonato].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SONAT, -Ă adj., s. m. f. (fam.) (om) trăsnit, zăpăcit. (< it. sonato)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sonat, -ă adj. (lb. vorbită) Zăpăcit, trăsnit ◊ „Fata asta este cam sonată.” (din it. sonato; cf. fr. sonné; Th. Hristea în R.lit. 25 X 79 p. 8; DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SONA, sonez, vb. I. Refl. (Fam.; despre oameni) A-și pierde judecata, a se țicni. – După fr. sonné.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SONA, sonez, vb. I. Refl. (Fam.; despre oameni) A-și pierde judecata, a se țicni. – După fr. sonné.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sona2 vr [At: DEX / Pzi: ~nez / E: fr sonné] (Fam; d. oameni) A-și pierde judecata Si: a se țicni.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SONA vb. refl. (fam.; despre oameni) a-și pierde judecata, a se țicni. (după fr. soné)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sona vb., ind. prez. 1 sg. sonez, 3 sg. și pl. sonează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SONAT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sonat adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SONA vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
SONA (dup[ fr. sonné) vb. I refl. (Fam.; despre oameni) A-și pierde judecata; a se țicni.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
sonat, -ă, sonați, -te s. m., s. f., adj. nebun, smintit
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sona, sonez v. r. a înnebuni
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
sonat, sonatăadjectiv sonat, sonațisubstantiv masculin sonată, sonatesubstantiv feminin
etimologie:
- sonato DN
sona, sonezverb
etimologie:
- sonné DEX '09 DEX '98 MDN '00