soloneț sn [At: AGROTEHNICA, I, 499 / Pl: ~uri / E: rs солониць, (2) ucr солонець] 1 Grup de soluri intrazonale, format mai ales prin desalinizarea solonceacului, cu un conținut ridicat de sodiu și fertilitate naturală foarte scăzută. 2 (Bot; reg) Brâncă (Salicornia europaea).