Definiția cu ID-ul 963401:

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SOLOMON rege în Israel, ebr. Salomo < Shĕlōmōh „pacific, norocos” (EI). I. 1. Solomon/escu; -ești s. 2. Salomon, -ești s. 3. Sălăman (Syn). 4. Prob. cu apoc. Sala, V, sulgeariul mold.;- act., moț; „Sala Ioan = Szalay Iános” (Costin); Sali (Moț); cf. și Sala, biblic, nepot lui Sem (Luca 3, 33) și trac. Salas și Salu (OR I 27, 28). 5. Cu s > ș după fonet. latino-magh.: a) Șolomon (Ștef); -u (16 B VI 155; 17 B I 385, II 85); b) Șulomon, V., mold. (Sd VII 292); c) Șalamon, Ioan, ard (RA II 418). 6. Cu schimb. părții finale: Solominca f. și s. (Sur III și XIX); scurtat Solomca f. (Tut 114; 16 A I 542; 17 A II 104; V 193); – fiica lui Vlădică (17 A IV 158). II. Cu eliminarea silabei -lo-: 1. Somon (17 A V 13); -iș s. (17 B III 269); -ești și Șomonești ss. (AO X 20). 2. Cu s > ș: Șomonescu Dincă (Sd XI 253). 3. Șomăn/escu Sava, olt.; -ești (Tis; Gorj). 4. Scurtat în *SOLON: Solonea (B răz 48); Solun din Focșani (17 B II 197. 5. Solonea f., mold. (16 A III 158; 17 A IV 43; RI XII 238). Pentru explic. formelor II 4 și 5 cf. calend. Solohon. 6. + tc. Soliman: Săliman birar, olt. (Sur VI). III. Divizat în Solo-Mon. A. Sol, cf. și coincidența cu dacul Sola. 1. Soli Rusul, mold. 1618 (BCI IV 204); Solea, act.; Solescul T (C. Ștef.), Solești s. 2. + -ic Solicești s. 3. + -in: Solin (Tec). 4. Cu fon. ung-Lat. s <ș Șole 1478 (Mus 32); -a b. (Cat; Ț-Rom 303; 13 – 15 B 161; Moț; Bz); Șolea s. în Argeș; Șolescu. 5. + -ca, -ce: Solea, Ivul, boier (Ștef); Solea sătean (Braș); – s. (Buc); – f. (A Gen 67); Solce b. (Sd XVI); -a, Radul (13-15 B 196; AO XVII 291). 6. Șolea f. (16 A I 259) și s. B. vezi: Mon și derivatele lui.