solecism (< Soles, colonie grecească în Cilicia, unde se vorbea greșit grecește), în retorică și în gramatică, nume generic pentru hiperbat, elipsă și pleonasm, ca viciu de exprimare (Q., vol. I, p. 61) (A). În prozodie, abatere, de obicei, de la flexiune, pusă în serviciul realizării unei rime sau a ritmului: „... mii de stele se adun... drept frumos și bun”. (Eminescu) „Se-nmulțesc semnele rele, se-mpuțin faptele bune” (id.).