sofist, ~ă smf, a [At: NICOLAU, P. 101/12 / Pl: ~iști sm, (înv) ~i / E: ngr σοφιστής, fr sophiste] 1 sm, (rar) sf Profesor de retorică și de filozofie din antichitatea greacă clasică, care avea poziții critice, raționaliste față de concepțiile sociale, morale și religioase tradiționale și care adopta un relativism gnoseologic și etic, afirmând că orice opinie poate fi susținută sau combătută. 2 smf (Pex) Persoană care într-o discuție, într-o demonstrație etc. face uz de sofisme. 3 a Care aparține sofismului. 4 a Care se referă la sofism.