SOCOATĂ, socoate, s. f. (Transilv.) 1. Calcul, socoteală (1). Socoata vremii-n ore, minute și secunde, – Întîiul ornic, – cine le-a născocit? IOSIF, T. 161. ♦ Notă de plată într-un local de consumație. De ce nu plătești socoata? întreabă împăratul. RETEGANUL, P. IV 10. 2. Părere, idee. ◊ Expr. A-și da cu socoata = a-și spune părerea, a crede că... 3. Grijă, considerație. Mîndra n-are socoată Că, iubitul dintr-o dată, Azi i-e inima stricată. HODOȘ, P. P. 126.