SOCACI s. m. (Ban.) Bucătar. C: Sokacs. Cocus. AC, 370. Cocus. Sokacs, pasitor. Szakács. LEX. MARS., 195. Coquus. Pasitor, Sokacs. Szokacs. LEX. MARS., 197. // B: Un socaciu la o bucătărie făcea bucate. E ante 1704, 27^v. Socaciul cu cîinele. Un cîine intră într-o cuhnie și avîndu socaciul lucru, iară cîinele găsi o inimă și o mîncă. E 1717, 169^v. *Arhimagirĭ: mai mare socacilor sau mai mare oștilor, hatman. MARDARIE, 104; cf. E ante 1704, 30^r. Etimologie: magh. szakács. Cf. m a g h e r, p ă z i t o r.