2 intrări
17 definiții

Explicative DEX

socaci sm [At: ANON. CAR. / V: (reg) suc~ / Pl: ~ / E: mg szakács] (Îrg) Bucătar.

socácĭ n., pl. tot așa (ung. szakács). Trans. Bucătar. – Fem. -ăciță, pl. e.

socăci [At: LB / Pzi: ~cesc / E: socaci] 1 vi (Îrg) A practica meseria de bucătar. 2 vt(a) (Îrg) A găti (7). 3 vt (Reg) A pierde vremea prin bucătărie simulând activitate.

socăciță sf [At: (a. 1771) IORGA, S. D. XII, 246 / V: (reg) ~ățică, ~ac~, ~coc~, suc~ / Pl: ~țe / E: socaci + -iță] (Îrg) Bucătăreasă.

sucaci sm vz socaci

socăcésc v. intr. Trans. Funcționez ca socacĭ.

Etimologice

socaci (-i), s. m. – (Trans.) Bucătar. Mag. szakács (Tiktin; Gáldi, Dict., 160), cf. sl. sokačĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 353). – Der. socăciță, s. f. (bucătăreasă); socăci, vb. (a găti); socăcioaie (var. sucăcioaie), s. f. (bucătăreasă).

Sinonime

SOCACI s. v. bucătar.

socaci s. v. BUCĂTAR.

SOCĂCI vb. v. face, găti, pregăti, prepara.

socăci vb. v. FACE. GĂTI. PREGĂTI. PREPARA.

socăciță s. v. BUCĂTĂREASĂ.

Arhaisme și regionalisme

SOCACI s. m. (Ban.) Bucătar. C: Sokacs. Cocus. AC, 370. Cocus. Sokacs, pasitor. Szakács. LEX. MARS., 195. Coquus. Pasitor, Sokacs. Szokacs. LEX. MARS., 197. // B: Un socaciu la o bucătărie făcea bucate. E ante 1704, 27v. Socaciul cu cîinele. Un cîine intră într-o cuhnie și avîndu socaciul lucru, iară cîinele găsi o inimă și o mîncă. E 1717, 169v. *Arhimagirĭ: mai mare socacilor sau mai mare oștilor, hatman. MARDARIE, 104; cf. E ante 1704, 30r. Etimologie: magh. szakács. Cf. m a g h e r, p ă z i t o r.

socáci, (socaciu), s.m. (reg.) Bucătar. ■ (onom.) Socaci(u), nume de familie în jud. Maram. – Din magh. szakács „bucătar” (MDA), cf. sl. sokačĭ.

socaci, (socaciu), s.m. – (reg.) Bucătar. ♦ (onom.) Socaci, Socaciu, nume de familie (30 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. szakács „bucătar” (MDA), cf. sl. sokačĭ.

socăcí, socăcesc, v.t. (reg.) A prepara mâncare (în cantitate mare): „La nunți să socăcé o săptămână” (Faiciuc, 2008). (Trans., Maram.). – Din socaci (MDA).

socăci, socăcesc, vb. tranz. – (reg.) A prepara mâncare (în cantitate mare): „La nunți să socăce o săptămână” (Faiciuc, 2008). (Trans., Maram.) – Din socaci (MDA).

Intrare: socaci
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • socaci
  • socaciul
  • socaciu‑
plural
  • socaci
  • socacii
genitiv-dativ singular
  • socaci
  • socaciului
plural
  • socaci
  • socacilor
vocativ singular
plural
sucaci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: socăci
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • socăci
  • socăcire
  • socăcit
  • socăcitu‑
  • socăcind
  • socăcindu‑
singular plural
  • socăcește
  • socăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • socăcesc
(să)
  • socăcesc
  • socăceam
  • socăcii
  • socăcisem
a II-a (tu)
  • socăcești
(să)
  • socăcești
  • socăceai
  • socăciși
  • socăciseși
a III-a (el, ea)
  • socăcește
(să)
  • socăcească
  • socăcea
  • socăci
  • socăcise
plural I (noi)
  • socăcim
(să)
  • socăcim
  • socăceam
  • socăcirăm
  • socăciserăm
  • socăcisem
a II-a (voi)
  • socăciți
(să)
  • socăciți
  • socăceați
  • socăcirăți
  • socăciserăți
  • socăciseți
a III-a (ei, ele)
  • socăcesc
(să)
  • socăcească
  • socăceau
  • socăci
  • socăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)