SMOLI, smolesc, vb. IV. Tranz. A unge cu smoală topită; a cătrăni. V. gudrona. O lotcă, proaspăt smolită, se usca cu burta în sus în curte, și între duzi și nuci, pe sîrmă, atîrna năvodul, cel mai mare din sat. DUMITRIU, N. 233. Împăratul porunci, și numaidecît se aduse un boloboc mare, puse de-l smoli. ISPIRESCU, L. 353.